Lirica - "O viziune a sentimentelor" - part 1

Am inceput sa rasfoiesc cartea de romana, cred ca de plictiseala ce era in timpul orei de biologie. Rasfoiesc si rasfoiesc.. Am dat de o poezie ce mie mi s-a parut speciala. Dupa ce am citit-o, am vrut sa aflu mai multe despre autor si despre cum poate el percepe lumea inconjuratoare atat de frumos. Zis si facut!
Nichita Stanescu este unul dintre marii poeti romani contemporani care a creat un limbaj poetic nou, capabil sa transpuna in versuri o anumita viziune asupra lumii inconjuratoare. Calitatea limbajului sau si noutatea lui consta in multimea de metafore folosite si in prospetimea exprimarii.  Poezia „Emotie de toamna” face parte din volumul „O viziune a sentimentelor”, iar titlul ei este o metafora deoarece cuvantul toamna exprima o stare sufleteasca iar cuvantul emotie simbolizeaza starea de teama deoarece sentimentul iubiri este pe cale sa se stinga din cauza scurgerii ireversibile a timpului.
 Poezia „Emotie de toama” ca si celelalte poezii ale lui Nichita Stanescu se remarca prin originalitate, prin bogatia metaforica a limbajului poetic, prin lirism si sinceritate, caracteristici specifice intregului volum „O viziune a sentimentelor”, pe care criticul literar Eugen Simion il considera romanul unei idile. 
Din aceasta cauza, N. Stanescu a devenit poetul meu favorit, datorita acuratetii cu care scrie. 
Acum am sa va impartasesc si voua cu drag poezia ce m-a marcat complet : 


A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.